Hiperemotivitatea (tracul) este o stare care caracterizează anumite persoane, puse a face faţă situaţiei, în diferite circumstanţe. Ea se manifestă atât pe plan psihic, printr-o stare de disconfort şi nelinişte, nesiguranţă, cât şi pe plan fizic, prin tremur al vocii, roşeaţa sau palparea feţei, tremurături, senzaţie de slăbiciune, uscăciunea gurii, palpitaţii, toate acestea fiind produse de dezechilibre la nivelul funcţionării sistemului nervos vegetativ (în loc să fie în echilibru, domină fie sistemul nervos simpatic, fie cel  parasimpatic). De exemplu, un student înaintea exame-nului, un artist înaintea intrării în scenă.

             Pe lângă starea neplăcută pe care o produce hiperemotivitatea, poate împiedica desfăşurarea activităţii normale a persoanei în cauză. De aceea, este necesară îndepărtarea ei şi susţinerea moralului celui care suferă.

            Prima metodă, şi cea care stă la îndemâna tuturor, este psihoterapia. Anturajul trebuie să înconjoare persoana cu probleme de hiperemotivitate, prin înţelegere şi calm, inducându-i o stare psihică de siguranţă şi încurajând-o.

            Se poate masa de jos în sus, lateral de coloana vertebrală, insistând pe zonele lombară, toracală şi între omoplaţi. Se masează cu blândeţe, dar ferm, punctul situat în creştetul capului (BAI HUI). Se presează şi se masează dinspre centru spre lateral regiunea cefei. Alt punct important se află pe stern, la nivelul la care sunt situate mameloanele. Sub stern, la două laturi de deget se află alt punct care, presat, combate emotivitatea excesivă, în special palpitaţiile.

           La nivelul membrelor inferioare avem trei puncte importante: unul în scobitura situată lângă latura internă a gleznei (maleola internă), altul la un lat de palmă deasupra gleznei, lângă osul numit tibie; al treilea, pe latura externă a gambei, la un lat de palmă sub genunchi.

             O altă metodă eficientă de relaxare o poate constitui refiexoterapia. Se masează zonele reflexe ale corpului, hipofizei, plexului solar.

            Acupunctura urechii dă rezultate foarte bune.

            Fitoterapia are, pentru tulburările vegetative; un arsenal de plante, dintre care, cele mai importante .sunt levănţica, sulfina, valeriana, schinduful, trifoiul roşu, sovârvul, talpa-gâştii. O formulă cu efect foarte bun este următoarea: sovârv - trei linguri, frunze de salvie - două linguri, frunze de mentă - două linguri, flori de coada şoricelului - două linguri, flori de levănţică -două linguri. Din amestec se foloseşte o lingură la 250 ml apă. Se infuzează cinci minute şi se beau două căni pe zi, treptat, înghiţitură cu înghiţitură, pe tot parcursul zilei. Durata tratamentului este de maximum trei săptămâni, după care se alege altă plantă sau amestec. Valeriana se foloseşte fie sub formă de ceai, fie ca tinctură, 10 - 20 picături de trei ori pe zi sau la nevoie.

          Din arsenalul aromoterapiei se poate folosi uleiul volatil de lavandă, câte trei picături de trei ori pe zi, administrate pe cale internă, fie dizolvate în puţin ulei vegetal, fie amestecate bine în puţină miere. Homeopatia poate da rezultate extraordinare în tratarea hiper-emotivităţii, folosind, după caz, remedii precum Gelsemium, Sepia, Phosphorum. Remediul, diluţia şi rata de  administrare vor fi stabilite numai de specialist.