Trăim într-un secol al vitezei, ne grăbim continuu şi nu realizăm că, acest lucru ne face mult mai vulnerabili în faţă agresiunilor de tot felul.

       Din fericire, odată cu progresul ştiinţei şi tehnicii, s-a dezvoltat şi o noua specialitate medicală de sine stătătoare, traumatologia, apărută pentru a rezolva o mare parte din urmările accidentelor şi incidentelor la care ne expune grabă noastră.

       Totuşi,unele specialităţi medicale complementare insuficient cunoscute sau chiar dispreţuite de colegii traumatologi, pot fi un ajutor nepreţuit, alături de tratamentul medical sau cel chirurgical, ele favorizând şi grăbind vindecarea, dacă sunt cunoscute şi aplicate în paralel. Mă refer la homeopatie, apifitoterapie şi acupunctură, fiecare dintre ele putându-şi găsi un loc în tratare şi recuperarea bolnavului cu traumatisme.

 

HOMEOPATIA

        Este o specialitate medicală pe care, fără să ştie, omul a aplicat-o din cele mai vechi timpuri. Ea a fost recunoscută, individualizată şi sistematizată în secolul al 18-lea, de către medicul german Hahnemann.

        Cercetările din ultimii ani au conferit homeopatiei trăsături de modernitate, pentru că, s-au făcut studii care au demonstrat că, mecanismul de acţiune al acesteia se află situat la nivel energetico-informaţional, iar vehiculul prin care informaţia ajunge în organism, este memoria apei.

     Câteva dintre remediile homeopate care pot asigură bolnavului traumatizat un confort mai bun şi o cale mai scurtă către vindecare, sunt: Arnica, Aconitum, Symphytum, Bryonia, Rută, Rhus toxicodendron, Calcareea phosphorica., Bellis perenis, Hypericum.

-Arnica  - este cel mai redutabil remediu anti-traumatic, util mai ales atunci când, în urma traumatismului, a avut loc şi o extravăsare de sânge. Este deosebit de util în contuzii, în special în cele cerebrale, însoţite de dezorientare. Mai este indicat în entorse, fracturi şi după orice tip de intervenţie chirurgicală.

-Bellis perenis - are efecte asemănătoare cu ale Arnicai, cu indicaţii şi efecte bune în caz de entorse, echimoze, laceraţii sau incizii, traumatisme sau intervenţii chirurgicale la nivelul trunchiului.

-Symphitum - este indicat în traumatisme, în special în cele cu fracturi, atât în situaţii acute, cât şi tardiv, atunci când căluşul întârzie să se formeze. Este foarte util pentru combaterea durerii în traumatismele osoase şi ale periostului, care persistă mult timp după lovitură şi nu cedează la analgezice şi antiinflamatorii.

      Mai are efect  foarte bun în traumatismele globului ocular, provocate de obiecte contondente, precum şi pentru combaterea durerii în membrul fantomă, după amputaţii ale extremităţilor.

        În fracturi, este indicată asocierea cu Calcareea phosphorica, având că efect, obţinerea unui căluş de o foarte bună calitate.

-Aconitum - are efect salutar în şocul post-traumatic, cu bolnav agitat, pletoric, predispus la atacuri de panică. Este unul din remediile cu acţiunea cea mai spectaculoasă, atacul de panică fiind curmat rapid, înainte chiar de a se fi topit granulele administrate.

-Bryonia - este util în traumatismele cu fracturi sau luxaţii şi entorse, în care mobilizarea este imposibilă, din cauza durerii. Ca semn pentru recunoaşterea necesităţii administrării sale, este uscăciunea extremă a mucoaselor, în special a celei bucale.
Bolnavul căreia îi este utilă Bryonia stă nemişcat, iar durerea să este ameliorată dacă se aplică o presiune asupra segmentului lezat.

-Ruta - este utilă în leziuni ale tendoanelor care însoţesc luxaţii, entorse sau fracturi. Bursite însoţite de revărsări lichidiene, traumatisme ale periostului. Bolnavul are o senzaţie intensă de înţepeneală la nivelul segmentului afectat, agravată la schimbări de vreme.

-Rhus Toxicodendron - este indicat în entorse cu senzaţia de înţepeneală dureroasă, atunci când pacientul simte permanent nevoia să-şi flecteze şi să-şi mişte permanent segmentul afectat, de asemenea are efect în traumatismele spatelui, traumatismele tendoanelor sau muşchilor, cu dureri agravate de efortul fizic.

-Hypericum - este un remediu folositor când, în urma traumatismului, au rezultat ale nervilor periferici sau măduvei. De aszemenea, este util atunci când există contuzii şi lacerări în zone bogat inervate, cum ar fi vârfurile degetelor, dinţii, limbă, ochii, leziuni ale nervilor mai mari, cum ar fi nervul median. Durerea are un caracter ascuţit şi iradiant. Diluţiile folosite sunt, cel mai adesea, 30 CH, sau 15 CH, iar modul de administrare, se individualizează de la caz la caz, în funcţie de evoluţia simptomelor.

ACUPUNCTURA

        Este o ramură a medicinii tradiţionale chineze, cu efecte minunate în recuperarea neuro-motorie a bolnavilor cu traumatisme. De altfel, utilitatea ei în aceste cazuri, este recunoscută şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

        Prin asocierea kinetoterapiei cu acupunctura, se scurtează considerabil perioada de recuperare, grăbindu-se reinserţia socială a persoanei.

       Printre efectele acupuncturii  se pot enumera: efect antiinflamator, combaterea durerii, o bună relaxare musculară, reducerea efectelor secundare ale imobilizării prelungite şi ale medicamentelor analgezice şi antiinflamatorii.

      Aceasta este doar o enumerare succintă a medicamentelor şi metodelor ce constituie arsenalul terapeutic al medicinii complementare, iar recunoaşterea eficienţei sale de către medicii traumatologi sau chirurgi nu poate decât să aducă beneficii asupra calităţii actului medical, pe când, renegarea cu obstinaţie, o transformă într-o medicină hibridă, laică, aplicată după ureche în afară sistemului medical, ceea ce ar trebui să fie evitat.

       O mai bună colaborare între medicii chirurgi-traumatologi şi cei homeopaţi, acupunctori, fitoterapeuţi, este de dorit, câtă vreme, ţelul comun al tuturor, îl reprezintă reabilitarea cât mai rapidă a stării de sănătate.



Doctor Carmen Badea, Medic primar medicină de familie, Atestate de studii complementare pentru Acupunctură, Homeopatie, Apifitoterapie.

Bibliografie:Roger Morrison, Ghid practic de remedii homeopate, Editură TAO, 2001