Despre ceaiuri

     Un ceai obişnuit poate fi de fructe  sau  de plante. El se bea  pentru a  aduce or- ganismului  necesarul de li- chide  sau,  în cazul ceaiuri- lor negre  sau verzi,  pentru  a obţine o  senzaţie de învi-
orare,  ca  şi  dupa   cafea.
El  este considerat un ada-
os  adaos  alimentar  şi se consumă, în funcţie  de pre-
ferinţe.
    Ceaiul medicinal se bea
în  scop  terapeutic,  pentru  anumite afecţiuni;el se pre- pară  fie  ca  infuzie, fie  ca decoct, fie macerat la rece. Pentru ca  absorbţia princi- piilor  active sa fie maximă la   nivelul   cavităţii  bucale, ceaiurile    medicinale   se  beau cu inghiţituri mici,rare, astfel încât  lichidul să stea cât  mai  mult  în contact cu mucoasa  bucală,  de unde se absorb principiile active şi trec în  circulaţia sistemi- că. Avantajul  absorbţiei  la nivelul    mucoasei   bucale este acela că ocoleste fica- tul,împiedicându-se,  astfel, neutralizarea   unora  dintre  substanţele cu  rol  terapeu- tic,  prin   metabolizarea  lor hepatică.
Cantitatea  zilnică  de  ceai băut  în  scop  terapeutic di- fera în  funcţie de  ceea  ce se  urmareşte:  dacă se do- reste  o  cură  de diureza şi dezintoxicare  generală, cantitatea de ceai este mai mare:  1,5 până la 2 litri  pe zi.    Pentru  alte  acţiuni  se beau,  de obicei, maximum 2-3 căni  pe  zi,  treptat,  pe tot  parcursul  zilei.
.

Apifitoterapia

         
         Are ca obiect de activitate prevenirea şi tratarea bolilor cu ajutorul plantelor şi produselor stupului.

          Primele tratamente medicale aveau la bază extractele din plante, dintre care unele din ele se mai folosesc şi în prezent (vezi Digoxina), obţinută din plante Digitalis Purpurea – degeţel.
 

          Sfaturi pentru pacienţi

          Asiguraţi-vă ca persoana căreia îi cereţi un tratament pe bază de plante are studii de specialitate, pentru că, deşi poate părea inofensiv, acesta   poate   prezenta  şi  riscuri, dintre cele mai mari, dacă  plantele  nu  sunt   alese corect  (vezi toxicitatea spânzului, a mărului-lupului, plante  “la modă” ).

          Există de asemenea, anumite plante care pot deveni toxice dacă depaşesc o anumită concentraţie sau un anumit timp de administrare. De aceea cu foarte mici excepţii, fiecare plantă ( pentru modul de administrare intern ), să nu fie consumată mai mult de 3 săptămâni zilnic, dupa care să urmeze o pauză de o săptamână, apoi se poate continua tratamentul.
           Rostopasca nu se foloseşte decat 7 zile, după care se fac 7 zile pauză.

          Precauţii

Dacă mierea este utilă în diverse afecţiuni în funcţie de plantele din care provine, ea este total contraindicată diabeticilor.
           Veninul de albine, va fi manevrat numai de catre medicul specialist, în condiţii speciale, pentru că poate declanşa reacţii alergice deosebit de grave, letale chiar.
           Produsele de uz extern (unguentele) pe bază de venin, vor fi folosite numai de catre persoane care nu au în antecedente alergii.

    Formele sub care se pot prezenta plantele

-         Extern: cataplasme, băi, unguente, creme;

-         Intern:

1.   pulbere de plantă – administrată ca atare sau sub formă de macerat la rece

2.   ceaiuri – sub formă de infuzie sau decoct

3.   tincturi

4.   extracte hidro-glicero-alcoolice ( gemoderivatele )

                Fitoterapia tradiţională chineză este ramură a medicinei tradiţionale chineze, alături de dietoterapie, acupunctură şi moxibustie (terapia prin caldură) precum şi Qi-Gong-ul şi masajul terapeutic.         

                 Ca şi particularităţi, aceasta încadrează planlele după aceleaşi legi care funcţionează în acupunctură respectiv legea celor 5 elemente (lemn, foc, pământ, metal, apă), precum şi principiul Yin -Yang.
 

          Activitatea personală ca specialist în apifitoterapie
 

          Aplic  APIFITOTERAPIA  în asociere cu medicina alopată sau acupunctura, având atestat de studii complementare în această specialitate din 2002.

          Folosesc în mod curent GEMODERIVATELE.

          GEMOTERAPIA este o ramură a FITOTERAPIEI, care foloseşte de la plante, ţesutul embrionar (muguri, mlădite, amenţi), acestea având proprieteţi speciale de regenerare a organismului.

         Ca mecanism  de  acţiuni, gematoterapia  se  află  undeva  la graniţa dintre fitoterapie şi homeopatie.

          De asemenea, folosesc, alternativ cu metoda clasică, fitoterapia aplicată pe principii energetice (legea celor 5 elemente şi principiul Yin - Yang).

      Administrez  adesea  plantele  împreună  cu acupunctura, pentru a obţine rezultate  mai  rapide  şi stabile  în  timp.

          Cel mai frecvent administrez plante în tulburări din sfera digestivă şi urinară  ( litiaza urinară, infecţii urinare, diskinezii  biliare,  gastrite), precum şi în tulburări vegetative, depresii usoare, ca adjuvant  în tratamentul diabetului de tip2, al hipertensiunii şi dislipidemiilor, împreună cu tratament medicamentos, permiţându-mi, astfel, să folosesc doze mai mici, pentru a putea controla mai uşor efectele secundare sau reacţiile adverse ale medicamentelor.